Zilele astea, mi se întâmplă „lucrurile” într-un asemenea mod, astfel încât reuşesc tot mai bine să înţeleg, şi eu, mai multe aspecte despre VIAŢĂ. 🙂
Conştieintizările prin care trec acum, mă fac să înţeleg mai bine anumite lucruri, cum ar fi şi STRESUL!
Încep să îmi dau seama, şi eu – în cele din urmă, din ce cauză ne stresăm noi, oamenii. 🙂
Mi-am dat seama când şi de ce apare stresul. Când apare ura, nemulţumirea, neîmplinirea, frustrarea, neîncrederea … şi toată gama asta de sentimente negative, de care încercăm din răsputeri să scăpăm, fiindcă ne invadează tot mai mult viaţa personală şi familială.
Aşadar, mi-am dat seama când apare stresul! Urrrraaa, sunt tare bucuroasă 🙂 ca am înţeles şi eu aceste lucruri …
Dar ştii, totuşi, când mi-am dat seama? Abia când am scăpat de stres 🙂
Vestea bună e că poţi scăpa de stres!
… însă depinde doar de noi, de fiecare dintre noi, când scăpăm de stresul care ne-a cuprins şi ne-a acaparat cu totul.
Am reuşit să scap de stres, abia când m-am eliberat de orice fel de emoţii generatoare de stres, abia când am reuşit să scap de sentimentele supărătoare … care mă apăsau deja atât de tare şi mă stresau atât de mult …
Ce fel de sentimente mă stresau aşa de mult?
Ce gânduri sau emoţii generau starea mea de sres?
Păi, iată doar câteva dintre ele:
1. Nervi mulţi şi mari faţă de tot ce se întâmpla fără voia mea … fără ca eu să prevăd asta, fără ca eu să mă aştept la asta, fără ca eu să vreau să se întâmple asta.
Mă stresam atât de tare, fiindcă eram atât de luată prin surprindere, iar eu vroiam să ştiu întotdeauna, dinainte, ceea ce avea să se întâmple – ca să ştiu cum să reacţionez.
2.Vroiam să controlez tot ce se întâmplă în jurul meu
Practic vroiam să controlez totul, inclusiv reacţiile mele!
3. Nu aveam pic de încredere în mine
… şi în Dumnezeu, în forţa care a creat tot ceea ce există, tot ceea ce este, tot ceea ce vezi şi nu vezi …
Acum îmi vine să râd când observ cum (re)acţionam eu înainte, în ce mod „prostuţ” mă manifestam. Dar a trebuit să mă stresez multă vreme până să înţeleg că nu are rost să te stresezi … că, într-un fel sau altul, tot cum vrea Dumnezeu (Creatorul, sau spune-i cum vrei, cum îţi place) să se întâmple, aşa se va întâmpla. Dar eu mă agitam de una singură, ca prostuţa 🙂 ….
Cum să faci să nu te mai stresezi? Cum să scapi de starea de stres?
Simplu!
1. Acceptă ideea că tot ceea ce se întâmplă în viaţa ta, are un singur SCOP … şi anume – că tu trebuie să înveţi ceva din toată situaţia asta.
2. Nimic, dar nimic nu e întâmplător. Sunt ferm convinsă de ceea ce spun acum!
Toate situaţiile „nefericite” din viaţa ta, au doar rolul de a te ajuta să te redescoperi tu pe tine.
Pe moment, nu ai cum să îţi dai seama de toate astea, pentru că încă eşti prea stresată, pentru că eşti prea speriată că nu poţi controla lucrurile, oamenii, situaţiile, întâmplările, etc. Dar, crede-mă, că nimic nu e întâmplător!
Şi hai să îţi dau un exemplu concret, din viaţa mea personală!
Multă vreme, m-am confruntat cu următoarea situaţie generatoare de STRES!
Am observat că … în general, lumea nu avea încredere în mine, mai exact în ideile mele … nu mă înţelegea şi nu mă aproba aşa cum îmi doream eu, aşa cum simţeam eu că am nevoie …. Şi eu tare mă mai supăram!
Cea mai mare „aprobare” şi înţelegere, încredere … o aşteptam din partea familiei mele. … Doar este familia mea! … nu-i aşa? De aceea avem o familie – ca să ne susţină în ceea ce vrem să facem! Mă gândesc că totul ţi se pare logic până aici …. (mie mi se părea extrem de logic şi de normal. Nu înţelegeam ce anume nu ar fi normal din toată această situaţie …) (… însă mi-am dat seama mult mai târziu …)
Dar, cu toată nevoia (aşteptarea) mea de susţinere din partea familiei mele … nu primeam nimic din ceea ce îmi doream … cel puţin, nu aşa cum îmi imaginam eu să primesc … nu primeam deloc ceea ce aşteptam din partea lor (membrii familiei mele), ei nu se comportau aşa cum m-aş fi aşteptat eu. … Şi multe certuri, nervi şi reproşuri au rezultat din toată această situaţie! Mult stres!
… dar, cu timpul – am înţeles că, a fost necesar să se întâmple toate astea, fiindcă altfel nu aş fi învăţat să am eu însămi încredere în mine, să mă aprob eu însămi pe mine – dacă mi se părea că am o idee genială …. să nu mai aştept ca cineva să „recunoască” şi să îmi dea acordul că, într-adevăr „Ralu, ai o idee genială!”
De când mi-am dat seama, că de fapt, cea mai mare nevoie de încredere nu o aveam de la familia mea, ci chiar de la mine însămi, de atunci stările de stres de acest gen, au dispărut! Însă, înainte, mulţi nervi m-au mai încercat ….
Abia acum, mi-am dat seama, că familia mea – tocmai prin atitudinea pe care o adopta, o aborda – şi anume – că nu „avea încredere în mine” aşa cum m-aş fi aşteptat eu … – tocmai prin aceasta atitudine „ciudată” şi „inconştientă” … m-a ajutat să îmi dau seama că e suficient ca doar eu însămi să am încredere totală şi deplină în mine. Iar dacă eu însămi dobândesc această încredere în mine, atunci e tot ceea ce îmi trebuie ca să pot muta munţii din loc!
Acum înţeleg atât de bine şi următoarea replică/îndemn „Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare, si dacă veţi crede, va fi cum ziceţi.”
Şi e chiar aşa cum spun! …. vrei exemplu si mai concret? … uite, acest site – MultiCrudi – există doar pentru că am învăţat să am încredere în mine!
Nimeni nu înţelegea – ce tot vorbeam eu – când le explicam, aproximativ, ce anume aş vrea să fac, pentru că nici eu nu înţelegeam perfect cum se va concretiza acest proiect – MultiCrudi.
Dar pe măsură ce am înaintat în direcţia ideilor mele, pe măsură ce am învăţat să am tot mai multă încredere în mine, totul a început să prindă formă! 🙂
Toate ideile din capul meu au început să se lege …. şi ştii care e partea cea mai frumoasă? … că inclusiv familia mea a început să mă înţeleagă! 🙂
Ce poţi aştepta mai mult decât să îţi spună mama ta „acum încep să te înţeleg” ?!?!?!?!
Asta am aşteptat din totdeauna, dar am primit exact atunci când mi-am dobândit şi eu încrederea în mine şi mi-am dat şi eu aprobarea:
„Ralu, fă tot ceea ce vrei să faci, fiindcă e bine. Eu am încredere în tine!”
Poate îţi vine greu să înţelegi tot ceea ce îţi spun eu acum, dar crede-mă că te înţeleg perfect!
Atunci, când şi mie mi se întâmplau aceste situaţii stresante, nu puteam înţelege nimic. Reuşeam doar să mă enervez, să plâng şi să sufăr. Atât de tare am reuşit să mă fac să sufăr, să creez toată această stare de stres, încât o dată nu am mai rezistat şi mi-am zis ceva de genul:
„Imi bag picioarele în toată viaţa asta! Eu nu mai pot aşa! Fie ce o fi! Mie nu îmi mai pasă!”
Şi hopa (!!!): după ce m-am „eliberat” de toate aceste nelinişti, frustrări şi dureri ale mele, adică de toate stările mele de stres … m-am liniştit!
Şi m-a cuprins aşa o stare plăcută de linişte, de calm şi de pace, încât acum nu mă mai stresez de nimic.
Am ajuns să înţeleg lucrurile de la un alt nivel şi anume că: tot ceea ce se întâmplă în viaţa ta, are rolul de a te învăţa să aflii mai multe despre tine, adică SĂ TE REDESCOPERI! Să afli cine eşti …
E atât de frumoasă starea asta, încât nu mai poţi să te stresezi pentru nimic în lume!
După ce înţelegi cum funcţionează lucrurile, îţi dai seama că nimic nu e întâmplător, că totul are doar un singur rol: să te ajute să fii mai puternic, să ai mai multă încredere în tine, să aflii mai multe despre tine …. adică să te ajute să te redescoperi, cum îmi place mie să îi spun.
Din acest moment, absolut tot ceea ce se întâmplă în viaţa ta, nu te mai afectează direct, fiindcă reuşeşti să nu te mai implici întru totul în situaţia respectivă.
Acum ştii cine eşti – ai ajuns să te redescoperi!
Acum înţelegi că tot ceea ce se întâmplă are doar un singur SCOP – şi anume să aflii tot mai multe despre tine, să faci noi şi noi descoperiri.
Când înţelegi şi conştientizezi şi tu toate aceste lucruri, nu mai poţi să te superi, fiindcă ştii deja că: Din orice întâmplare, bună sau rea, ai doar numai ce învăţa!
Acum ştii să rămâi oarecum detaşată faţă de situaţie, şi să nu te mai pierzi cu totul în acea situaţie.
Oarecum, e ca şi cum ai privi totul de sus, de la ultimul etaj al blocului tău, ceea ce, de fapt, se întâmplă în stradă. Nu mai iei parte direct la toată această situaţie, ci doar stai într-un colţ şi observi ceea ce se întâmplă şi tragi propriile concluzi, adică … înveţi ceea ce ai de învăţat.
E minunat, nu-i aşa?
Sunt curioasă, ce ai învăţat din tot acest articol, care nu e nici el întâmplător. Sigur ai ceva de „învăţat” din toată această poveste 🙂 ….
Lasă-mi un comentariu mai jos şi spune-mi ce ai învăţat din tot acest articol?
Te pup şi te îmbrăţişez cu drag,
Raluca Andreea Istrate.
Like & Share … dacă ţi se pare util 🙂
Buna,
ceea ce scrii tu, este ceea ce simt si eu.Sunt o persoana foarte emotiva care se streseaza pt. orice si ma lupt de mult timp sa-mi schimb „felul de a fi”.
Ma unge pe suflet ceea ce ai scris si ii multumesc lui Dumnezeu ca ai avut initiativa de a deschide acest site.
FELICITARI !!!
Dana
Dana, iti multumesc si ma bucur tare mult ca ceea ce am scris eu aici te unge pe suflet. Exact asta imi doresc: sa impartasesc cu voi din experientele mele si sa va inspir si pe voi sa luati cele mai bune decizii in viata voastra.
Viata e foarte frumoasa si merita traita asa frumoasa cum e …. nu in durere, suferinta si stres.
cand estiin interiorul vartejului, (situatie) esti purtat de forta lui..cand ai iesit din el,(detasat)il poti observa, feri..;bobul de mustar este in interiorul nostru;este masura cu care dam-radiem si cu care primim iar muntii ii „muta” fortele Divine prin mobilizare cerand ajutor,sfat,..cu toata taria credintei (bobul de mustar),abandonare vointei -orgoliu proprii si siguranta ca primim ceea ce avem nevoie in orice moment-situtie.Asteptarile,atasamentele(de orice fel) creaza des(z)-iluzii! Cand cunostiLinistea. Ssursa interioara, nu te mai poarta zgomotul,vartejul; devii observator.Este posibil! Incearca!