… poate te întrebi şi tu ce înseamnă o alimentaţie cu adevărat sănătoasă, o alimentaţie care să îţi asigure întregul necesar de nutrienţi folositori corpului tău pentru a funcţiona la cel mai înalt nivel.
Ce înseamnă cu adevărat o alimentaţie sănătoasă?
Ei bine, pentru mine, după lungi şi minuţioase căutări, am ajuns la concluzia că hrana vie, cunoscută şi după noţiunea de raw vegan, este genul de alimentaţie care îţi asigură cel mai sănătos şi voios corp/organism. Este o alimentaţie sănătoasă care îţi aduce atâtea beneficii şi nici un compromis, nici un dezavantaj, atâta timp cât e consumată şi combinată corect.
Toate bune şi frumoase, dar eu m-am hotărât să trec la o dietă raw vegană, însă ce nu mi-am dat eu seama, deşi teoretic ştiam, este că trecerea la o alimentaţie raw vegană se face treptat. Organismului trebuie să îi acord timpul necesar ca să se obişnuiască cu noua hrană şi nu pot eu să îl car după mine, doar că minţii mele i s-a pus pata pe crudităţi.
Aşadar, în urmă cu doi ani am început să consum tot mai multe fructe şi legume crude şi diverse preparate raw vegane. Au urmat sucurile de fructe şi legume. Pentru prima dată am făcut cunoştiinţă cu un zmuti verde (smoothie) acum un an şi jumătate. Mi s-a părut iniţial ciudat, dar pe măsură ce am perfectat, am ajuns şi la combinaţii delicioase. Tot în această perioadă mi-am făcut şi primele pahare cu lapte vegetal. Delicioase!
Câteva luni în care am consumat doar hrană lacto-vegetală
Stăteam la socrii şi mâncam la ei, dar asta nu m-a împiedicat sa îmi selectez din ceea ce mi se oferea, doar ceea ce îmi placea şi corespundea ideii mele vegane. În plus, îmi făceam multe zmutiuri verzi dimineaţa şi seara, iar pe parcursul zilei mâncam foarte multe fructe. La masa servită la ei, adoram salatele şi garniturile vegetale de lângă carne. În rest, refuzam aproape tot.
A fost o perioadă frumoasă, o perioadă de acomodare, după care eram hotărâtă total să devin vegană, raw vegană. Acea perioadă mi-a adus foarte multă energie, poftă de viaţă, putere şi echilibru. Eram fericită, veselă şi energică. Munceam din greu, fizic, dar asta nu m-a făcut în nici un caz să mă simt slăbită, din contră, după masă nu mă simţeam deloc obosită, precum cei din jurul meu.
Eram cu casa noastră în renovare şi zi de zi, de dimineaţa (de la 7) şi până seara la 9-10 munceam la casă, împreună cu echipa pe care ne-am format-o. A fost o perioadă furtunoasă, plină de încercări, învăţări şi proiectări. Am ales să ne împlicăm total în renovarea casei noastre (pe care ne-am cumpărat-o imediat după căsătorie), că doar eram ingineri amândoi 😉
Am muncit zi şi noapte la căsuţa noastră. Ziua eram muncitori, şoferi, transportatori, etc (tot ce era nevoie), iar noaptea ingineri şi proiectanţi (ca să ştim ce le dăm maine de lucru la oameni şi ce şi cum să supraveghem). Cu toate astea, activităţi stresante şi poate epuizante, eu mă simţeam tare bine, nu eram la fel de obosită precum cei care mâncau bine (cu multă carne) în ideea că mâncarea grasă şi cărnoasă îţi dă putere şi energie. Ce să mai povestesc, că după masa de prânz, pe toţi îi lua moleşeala, dar eu nu mă simţeam atât de obosită precum cei de lângă mine.
Eram bucuroasă că reuşeam să mă ţin de dieta mea preponderent vegană.
Dar nu pentru mult timp, fiindcă după câteva luni, nu mai aveam efectiv timp dimineaţa să îmi prepar deliciosul meu zmuti verde (cu frunze şi fructe adunate de prin grădină), iar tot ceea ce duceam de mâncare la casa noastră erau preparate reci din carne, brânză şi ouă. La casă nu aveam nici condiţii să îmi iau blenderul cu mine şi să îmi fac acolo zmutiurile mult visate.
Aceste conjuncturi, m-au facut, în cele din urmă, nu să renunţ temporar la zmutiurile de dimineaţă, la conceptul de alimentaţie sănătoasă şi să încep să mănânc mai multe lactate (că doar trebuia să mănânc şi eu ceva – mă tot zăpăcea lumea), apoi am început să mănânc şi preparate cu ouă, iar în cele din urmă am introdus din nou carnea în dieta mea.
Pe cât de încântată eram înainte de gestul meu de a renunţa la carne şi de a dopta o alimentaţie sănătoasă, pe atât de îngreunată mă simţeam acum, că am început-o din nou cu carnea.
Însă am mâncat cât mai puţin posibil la început, dar în cele din urmă, am sfârşit, ca în câteva luni să mănânc exact ceea ce mi se dădea, fără să mai fac mari selecţii, cu excepţia că, din câtă carne era în meniu, eu mâncam uneori mai puţină.
Niciodată nu am fost bună prietenă cu carnea!
… îmi amintesc şi acum, momente de cand eram micuţă şi mestecam vreo 10 minute pe o bucăţică mică de carne, pe care nu reuşeam să o înghit. O mestecam cu atâta silă şi dezgust, până îşi pierdea tot gustul de carne şi devenea acră şi greţoasă, iar atunci o scotam din gură, spre disperarea celor ce mă hrăneau.
Timpul a trecut, iar primăvara a venit! O aşteptam cu atâta nerăbdare şi entuziasm, fiindcă aveam în plan să urmez o cură de detoxifiere a corpului. O cură precisă şi strictă, dar o cură pe care am tot amânat-o la nesfârşit! Şi iată că vara s-a grăbit să vină şi ea, dar cura mea nu mai începea!
La inceputul lui iulie, am fost plecată pentru o săptămână în Maramureş, la bunici. Aveam planuri mari, să gătesc şi pentru ei mâncare uşoară, plină de energie şi vitamine. Vroiam să le fac şi lor în fiecare zi zmuti-uri verzi pline de savoare, culoare şi valoare. Dar poate ai auzit şi tu de proverbul că „Tocmeala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg”. Ei bine, nu sa potrivit deloc, ba mai mult, m-a dat şi mai tare peste cap. În loc să îmi pun eu planul în aplicare, bunicul m-a provocat la făcut de mâncare cum este el obişnuit.
Nu îţi zic că am făcut prăjituri cu multă grăsime şi unsoare, multă carne, dovlecel pane şi alte delicatese omnivore, total nesănătoase. Într-una din zile, buni a facut supică de păstăi, foarte light şi tare bună, dar bucicului nu i-a plăcut, iar a doua zi supica a fost aruncată la wc şi bunicul a început să facă o ciorbă de carne de porc.
Eram disperată! Nu vroiam să mă cert cu bunicul pe tema hranei sănătoase, dar nici nu îmi venea să mănânc din ciorba de carne. Am renunţat la toate ideile şi preconcepţiile mele în materie de hrană cât timp am fost la bunici. M-am conformat şi am mâncat ca pe la ei.
Toată perioada şederii mele acolo eram obosită, balonată şi mă simţeam tare plină şi groaie. În plus începeam să dau semne de constipaţie, lucru care mie acasă nu mi se mai întâmplă de ani de zile. Am încheiat toate conturile cu doamna Constipaţie. Acum nu ne mai căutăm, decât foarte rar ne mai aducem aminte una de alta, în situaţii gen „în vizită”. Nu înţelegeam ce îi cu mine, eram lipsită de orice chef şi energie de a mai face ceva. În plus eram mereu adormită şi moleşită. Nu aveam chef de nimic.
Imediat după ce vizita s-a terminat şi am plecat spre casă, m-am pus pe gânduri şi am analizat tot ceea ce se petrecuseră acolo. În Cluj-Napoca ne-am oprit şi am făcut o pauză de câteva ore. Am mâncat doar nişte fructe. Trebuia să îmi revin! Spre seară, când am ajuns acasă am băut multe lichide şi am continuat porţia de fructe. Pur şi simplu vroiam ceva uşor. Experienţa de la Seini (Maramureş) m-a determinat să mă apuc hotărât din nou de trecerea către o hrană cât mai vie şi să renunţ iar la carne.
Eram din nou bucuroasă că m-am hotărât să nu mai mănânc carne şi erau deja câteva zile …. până într-o zi, când una dintre vecinele mele drăguţe şi bune gospodine mi-a adus pentru soţul câteva sărmăluţe (bineînţeles cu carne). Prima mea reacţie a fost că eu nici nu le gust, oricum nu erau pentru mine, fiindcă ştie ce bună prietenă sunt eu cu carnea 😉
Dar, greşala mea a fost că în ziua respectivă, din lene şi alte preocupări, am omis să îmi fac vreun zmuti. M-am rezumat la a mânca doar vreo câteva fructe şi câteva pahare de apă. (eu când îmi fac zmuti, ies la o plimbare prin curte şi grădină, îmi aleg frunzele care imi plac şi le aleg să fie cât mai variate, mai culeg câteva fructe, la care adaug şi o jumate de banană; …. dar bine, toate astea dureaza la mine vreo 20-30 minute. O prietenă bună, îmi spune mereu că îmi place să mă complic).
Am păcătuit!
Şi nu în faţa lui Dumnezeu, ci faţă de mine, faţă de principiul meu, de scopul meu, faţă de decizia mea şi cel mai rău faţă de sănătatea şi alimentaţia mea!
Am mâncat 2 sarmale. Mi-a fost poftă, dar pofta a venit din foamea care îmi era de fapt, din cauză că nu mi-am luat timpul necesar să îmi fac nelipsitul zmuti de la micul dejun, dar nici măcar o porţie de fugi (o minunăţie de reţetă pe care am descoperit-o în primăvară).
Am observat ulterior un lucru curios la mine:
- atunci când beau dimineaţa câte 1-2 pahare cu zmuti verde în restul zilei nu am nici o poftă, nu aş mânca nimic din ce ştiu că nu e sănătos. Zmuti-ul verde îţi asigură toate vitaminele şi mineralele de care corpul tău are nevoie!
De un lucru să fii sigură: atunci când ai o poftă de ceva, înseamnă că ai o lipsă de altceva!
De exemplu, pofta de dulce, de cele mai multe ori trădează carenţa de Calciu. Iar calciul îl găseşti foarte bine în susan de exemplu, mie îmi place mult susanul (crud). Îl pun uneori printre fulgi, îl fac lapte, sau îl înclud în dulciuri raw.
De ce am păcătuit mâncând două sarmale? ….. Fiindcă m-am simţit oribil. Dacă pe moment m-am amăgit că îs tare bune şi ce bine îmi cad, răul a venit abia după câteva minute şi a ţinut întreaga zi! M-am balonat şi îngreţoşat, m-am moleşit şi lenevit, iar din stomac îmi venea mereu gust de sarmale stricate. Poate te gândeşti acum că exagerez, dar nu exagerez deloc.
Dacă nu cunoşti cum e să mănânci până te saturi şi să te simţi excelent, plină de viaţă, energică şi veselă, atunci nu ştii despre ce vorbesc şi cu siguranţă vei fi tentată să mă judeci puţin.
Dar cu toate astea nu mi-e frică să îţi spun cât de rău mi-a fost. Îmi era tare greaţă şi simţeam că urmează să îmi crape burta. Eram prea balonată. Dacă mâncarea vegetală, mai ales cea crudă se digeră foarte repede, e bine să afli şi tu că în general carnea şi alte combinaţii nefaste de produse animale se digeră foarte lent, de la câteva ore până chiar la câteva zile.
Să nu crezi că odată ce ai mâncat carne, aceasta îţi iese imediat din corp!
Nu, nu e aşa, cărnii îi place să stea şi să te îngreuneze şi pe tine cu şederea ei în intestinele tale.
„Păcatul” ăsta m-a marcat, m-am căit că am păcătuit, dar am învăţat un lucru:
„Corpului tău trebuie să îi acorzi şi să îi dai toată atenţia şi răgazul necesar
să ţină pasul cu schimbarea pe care ţi-o doreşti!”
Chiar dacă eu, la nivel mental, îmi doresc ca de acum să am o dieta bazată doar pe hrană vie, încă corpului meu îi mai trebuie o perioadă de acomodare. El nu poate renunţa aşa de brusc la toate alimentele cu care l-am obisnuit până acum. Îl înţeleg şi îi accept lentoarea, doar că mie nu îmi prea convine conjunctura. Sufăr şi la nivel fizic, fiindcă nu îmi este deloc bine după ce mănânc carne şi mâncăruri tradiţionale.
Schimbarea se produce, dar echilibrul între corp-minte-suflet trebuie păstrat în continuare.
Chiar dacă aş grăbi tot procesul de trecere către o alimentaţie raw vegană, învăţ să am răbdare şi să îmi ascult corpul şi sunt atentă la ce resimt după ce mănânc ceea ce mănânc.
Trecerea nu e uşoară, nici rapidă, dar sigură!
Aceasta este povestea păcatului meu, păcatului meu de a greşi, de nu avea în totalitate o alimentaţei sănătoasă încă!
Sunt curioasă să aflu:
- ce înseamnă în opinia ta o alimentaţie sănătoasă şi
- ce experienţe ai avut până acum în legătură cu hrana şi diversele alimente?
- ce păcate ai comis?
Lasă-mi un comentariu mai jos şi spune-mi ce întelegi tu prin sintagma de alimentaţie sănătoasă şi cu ce experienţe te-ai confruntat până acum.
Dă un LIKE articolului, dacă ţi-a plăcut şi te-ai regăsit în povestea mea, iar printr-un SHARE anunţă-ţi şi prietenii, cu siguranţă se vor regăsi şi ei în „Povestea unui păcat” 🙂
am reusit!!!
si la mine toti din jurul meu mamaca carne … eu incerc sa ma mobilizez singura, acum merg pe 6 luni de cand am renuntat mai bine de 20 kg
Excelent Elena!
E mai greu de una singura, dar nu imposibil 🙂
Am creat acest site ca ne sustinem reciproc. Şi astfel ne va fi mai usor 😉
Felicitari pentru articol! eu de un an am renuntat total la carne, oua si lapte. Branza din cand in cand, mai mult in combinatie cu pastele. Dar inainte de asta am avut un an de acomodare cu mai putina carne.. Doar asa am reusit sa ma las de ea. E mai usor si cand ai prieteni care te sustin si care gasesc in stilul acesta, se face schimbul de impresii, retete, combinatii noi 🙂 Pe curand si bafta in continuare!
Ana iti multumesc mult!
In ultimul an am mancat destul de putina carne, asa ca, acomodarea o am, tot ceea ce urmeaza e sa renunt incet la ea de tot 🙂
Despre prieteni, ce-i drept nu prea am prieteni care sa aiba o alimentatie fara carne, dar am o prietena care isi doreste si ea sa renunta la carne. Poate ne mobilizam si ne ajutam una pe cealalta 😉
cred ca vointa si perseverenta-si spun cuvantul in tot ceea ce dorim sa facem;succes!
Mersi Elena, cu siguranta perseverenta va face diferenta! 😉
nu ma bucur pentru tine, dar ma bucur sa vad ca nu sunt singura care se lupta cu astfel de probleme. Eu am trecut destul de brusc la preponderent raw acum jumatate de an, dar in ultima perioada am abandonat putin. A fost o situatie un pic mai dificila pentru ca am facut renovari in casa si..stii cum e, apoi vacanta, dar cel mai tare ma dau peste cap daca sunt suparata. poftesc la produse de patiserie intr-o nebunie. Si intr-adevar daca nu am timp sa imi pregatesc ceva dimineata, cand ma apuca foamea..as manca orice. De carne nu m-am mai atins..doar putine lactate…si asta pt ca am mancat fara sa ma gandesc. Oricum painea, saratelele, saleurile etc consider ca imi fac la fel de mult rau ca si carnea…asa ca ma lupt cu autocontrolul. Dar..cum mi-a spus o prietena draga..nu ar trebui sa fiu suparata pe mine pentru ceea ce mananc pentru ca imi fac rau dublu. Asa ca acelasi sfat ti-l dau si tie. Stiu ca nu e usor..dar atata timp cat stii ce este bine pentru corpul tau..incet incet iti vei reveni. Si daca se intampla sa mai „gresesti” nu este o tragedie. ;;)
Iti multumesc Luciana pentru interventia ta valoroasa!
Parca am avea aceeasi poveste! Si eu anul trecut, am renuntat la dieta pe care o aveam tot din cauza renovarilor. Stiu cum e! Am trecut prin provocari asemanatoare, care pe amnadoua ne-au facut sa dam un pas in spate
Ii ciudat totusi ceva! Oare aceste provocari nu le-am creat noi (in mod inconstient) doar fiindca mai aveam de experimentat si de invatat mai multe despre corpul nostru?
cu siguranta este si „vina” noastra..pana la urma daca vrei ceva neaparat gasesti o solutie. Bine..eu am avut 4 muncitori care au locuit cu noi in casa…iar bucataria era cam ocupata de ei de fiecare data cand eram eu acasa. Dar totusi…consider ca m-am descurcat suficient de bine.
Mai avem multe de invatat, dar atata timp cat suntem constiente de ce e mai bine pt noi…cu siguranta vom reusi, indiferent de circumstante 😀
Foarte fain ai zis, Luciana. Mereu avem de invatat si experimentat, iar cat timp suntem constiente de ceea ce facem si simtim, suntem pe cale noastra, pe calea cea buna 🙂
Pacatul recunoscut, este pe jumatate iertat! 🙂
Ce ma bucur! Oricum eu, odata ce m-am inteles, m-am iertat intru totul 🙂